Trecut

Învăţământul în domeniile Sociologie şi Asistenţă Socială s-a afirmat şi s-a dezvoltat încă din perioada interbelică în cadrul Şcolii Sociologice de la Bucureşti.
Dacă în 1896 sociologia figura ca disciplină în cadrul Facultăţii de Litere şi Filosofie, în 1910 aceasta apare organizată sub forma unei specializări de sine stătătoare în cadrul Universităţii din Bucureşti. Perioada interbelică este şi perioada de maximă expansiune a cercetării şi învăţământului sociologic românesc, de clasicizare a acestuia ca Şcoala Sociologică de la Bucureşti sau Şcoala Monografiilor Sociologice, întemeiată şi condusă de eminentul profesor Dimitrie Gusti. Învăţământul sociologic a cunoscut o istorie vitregă în regimul comunist: desfiinţat în 1948, reînfiinţat în 1966 şi din nou desfiinţat în 1977.

Istoricul Secţiei de Sociologie

1896 - Sociologia figurează ca disciplină fundamentală în cadrul Facultăţii de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti;

1905 - Cursul de Sociologie este susţinut de Dumitru Drăghicescu, doctor în sociologie la Paris;

1907 - Secţia de Filosofie este constituită din doua grupe de studii: una având ca specializare etica şi sociologia, cealaltă logica şi psihologia;

1910 - În noiembrie se înfiinţează Catedra de Sociologie, Etică şi Estetică în cadrul Universităţii, sub conducerea lui I. Rădulescu Pogoneanu;

1920 - Se transferă la Bucureşti şi preia conducerea Catedrei de Sociologie Dimitrie Gusti, care foloseşte aceasta ocazie pentru a prezenta ideea seminarului sociologic conceput ca for de dezbatere şi cercetare în ştiinţele sociale, ideea "monografiilor sociologice şi etice" etc.;

1921 – Se consolidează statutul universitar al sociologiei prin elaborarea Regulamentului Facultăţii de Filosofie;

1927 - Legea învăţământului superior instituie predarea sociologiei ca materie obligatorie pentru susţinerea licenţei şi pentru examenul de doctorat;
Perioada interbelică este epoca de mare expansiune a învăţământului sociologic românesc, de clasicizare a acestuia ca Şcoala sociologică de la Bucureşti sau Şcoala monografiilor sociologice, întemeiată şi condusă, peste două decenii, de eminentul profesor Dimitrie Gusti. Profesorul D. Gusti, împreună cu cei mai apropiaţi şi constanţi colaboratori şi elevi – H.H. Stahl, M. Vulcănescu, Tr. Herseni, A. Golopenţia - au introdus în câmpul ştiinţei şi în conştiinţa generaţiei interbelice o serie de înnoiri în tipul de sociologie profesat, în căile de legitimare socială şi intelectuală a disciplinei, în raporturile teoriei sociologice cu practica socială şi în sistemul de valori împărtăşit de comunitatea ştiinţifică, de publicul larg;

1948 – Sociologia este eliminată dintre disciplinele şcolare şi universitare;
Reforma învăţământului din 1948 elimină sociologia dintre disciplinele şcolare şi universitare. În ciuda atitudinii dogmatice care prevala în cercetare şi învăţământ după 1948, totuşi unele ipoteze, metode şi tehnici ale Şcolii sociologice de la Bucureşti au fost reluate în cercetările întreprinse de Direcţia Centrală de Statistică, Institutul de Cercetări Economice al Academiei, în studiile antropologice şi etnografice;

1965-1966 -În cadrul Facultăţii de Filosofie a Universităţii Bucureşti se constituie Secţia de Sociologie;

1977 - Secţia de Sociologie este desfiinţată prin hotărâre politică. Pregătirea sociologică a fost limitată la specializarea în anii terminali la Facultatea de Istorie-Filosofie a Universităţii din Bucureşti, la cursurile postuniversitare şi la sistemul doctoratului de la Academia de Ştiinţe Socio-Politice (fostă “Ştefan Gheorghiu”);

1990 – Se reînfiinţează Catedra de Sociologie în cadrul Facultăţii de Sociologie, Psihologie şi Pedagogie a Universităţii Bucureşti, continuând tradiţia Şcolii Româneşti de Sociologie şi Asistenţă Socială edificată de Dimitrie Gusti şi Henri H. Stahl în anii ’20;

1999 – Facultatea de Sociologie, Psihologie şi Pedagogie a Universităţii Bucureşti se reorganizează în două facultăţi de sine stătătoare, prin desprinderea secţiilor de Psihologie şi Pedagogie: Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială şi Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei.

Istoricul Secţiei de Asistenţă Socială

Între anii 1929 şi 1952, învăţământul în Asistenţa Socială a funcţionat ca profil universitar în cadrul Şcolii Superioare de Asistenţă Socială "Principesa Ileana", sub conducerea sociologului Henri H. Stahl. După această perioadă şi până în anul 1969, Şcoala Superioară de Asistenţă Socială de 4 ani a fost redusă la învăţământ de tip colegiu postliceal de 3 ani. În anul 1969 învăţământul în Asistenţă Socială a fost complet desfiinţat, considerându-se că problemele sociale pot fi rezolvate prin mecanisme administrativ-birocratice şi politice bazate pe ideologia „naturii umaniste” a sistemului comunist.
După anul 1989 asistăm la o revigorare a învăţământului în Sociologie şi Asistenţă Socială, înfiinţându-se ca facultate distinctă şi continuându-se astfel tradiţia Şcolii Româneşti de Sociologie şi Asistenţă Socială edificată de Dimitrie Gusti şi Henri H. Stahl în anii `20.

1929-1952 – Asistenţa socială funcţionează ca profil universitar în cadrul Şcolii Superioare de Asistenţă Socială "Principesa Ileana", sub conducerea sociologului Henri H. Stahl;

1952-1969 - Şcoala Superioară de Asistenţă Socială de 4 ani este redusă la învăţământ de tip colegiu postliceal de 3 ani;

1969 - Învăţământul în domeniul asistenţei sociale este desfiinţat total, considerându-se că problemele sociale şi umane pot fi rezolvate prin mecanisme administrativ-birocratice şi politice bazate pe ideologia "naturii umaniste" a sistemului comunist;

1990 - Înfiinţarea în cadrul Facultăţii de Sociologie, Psihologie şi Pedagogie a unui învăţământ de tip colegiu în domeniul asistenţei sociale, cu durata de 3 ani;

1992 - Transformarea Colegiului de Asistenţă Socială în Secţie de Asistenţă Socială în cadrul aceleaşi facultăţi, cu durată de 4 ani. Se înfiinţează Catedra de Asistenţă Socială şi Psihologie Socială Aplicată care dezvoltă programe specializate de asistenţă socială de tip universitar, postuniversitar (Masterat şi Doctorat);

1994 - Programe de Doctorat cu profil Sociologie, specializarea Asistenţă Socială;

1998 - (până în prezent) Profiluri specializate de Master: Politici Sociale Europene; Managementul Serviciilor Sociale şi de Sănătate; Administrarea Comunitară a Justiţiei, Prevenirea şi Combaterea Drogo-dependenţei;

1999 - Înfiinţarea Colegiului Universitar de Asistenţă Socială Comunitară – 3 ani, învăţământ superior de scurtă durată;

Decani ai facultății:

Doru Buzducea (2016 – prezent)

Marian Preda (2008 – 2016)

Cătălin Zamfir (2000 – 2008)

Maria Voinea (1999 – 2000)