Vasile Ernu, invitat la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială în cadrul Zilelor Porţilor Deschise

Vasile Ernu este invitat la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială în cadrul Zilelor Porţilor Deschise pentru a ne prezenta cel de-al doilea volum din mica sa trilogie a marginalilor, "Bandiţii".

Evenimentul se va desfășura joi, 6 aprilie 2017, ora 18.00, la sala Consiliu, la sediul SAS din Str. Schitu Măgureanu, nr. 9, sector 5, Bucureşti.

Un baiat din Bugeac, crescut şi educat de o familie exemplară de sectanţi, descoperă o lume cu totul diferită de orice văzuse pâna atunci: alta etică, alte valori şi alte reguli. Iar oamenii ei arată, se imbracă, vorbesc, gândesc, actionează şi cântă altfel. Aceasta e „împaraţia hoţilor” – oameni tatuaţi straniu, care au ales să-şi construiască o societate proprie, nesupusă instituţiilor oficiale şi pentru care normalitatea e strict interzisă. Chiar şi sectantii îi consideră „îngeri cazuţi”. Iar dacă nu pot fi salvaţi, sunt aruncaţi în puşcarii unde ar trebui sa fie reeducaţi. Însă pentru ei închisoarea înseamna „acasă”, ba chiar este necesară dacă vrei să devii bandit. Tânarul din Bugeac e atras de aceşti marginali după ce, întâmplător, se imprieteneşte cu un hoţ faimos, cu rang înalt, din Odessa, iar acesta devine un adevarat maestru pentru el. Astfel pătrunde într-o lume necunoscută şi inaccesibilă şi descoperă tainele unei comunităţi pline de contrabandişti şi tâlhari, hoţi de buzunare şi prostituate, asasini şi cerşetori, ce îşi pun totusi gaj viaţa pentru respectarea unui cod al onoarei. Bandiţii dezvaluie „în negativ” faa ascunsă, fascinantă a proscrişilor şi felul în care e văzut raiul de către cei ce traiesc în infern.

Bandiții (prima Sectanţii), poate fi considerată un soi de filosofie aplicată, o poveste foarte atrăgătoare construită ca o contraparte literară la celebra A supraveghea și a pedepsi (M. Foucault). Dintre multele merite ale poveștii spuse de Vasile Ernu în Bandiții, cred că cel mai important este apropierea de zona marginalilor cu calm și înțelegere. Acest calm și înțelegere sunt menite să demitizeze această lume sordidă față de care noi, majoritarii, „fraierii” în termenii cărții, ne raportăm destul de pervers: pe de o parte îi detestăm și vrem să-i închidem într-o groapă cât mai adâncă a inconștientului nostru, pe de alta, ne lăsăm seduși de curajul lor. (Maria Cernat)