" />

     
 

Profile absolventi Asistenta Sociala

Oana Pirneci
Locul de muncă actual: Universitatea din București
Domeniul: Cercetare
Postul: Asistent de cercetare
Liceul absolvit: Alexandru Lahovari, Rîmnicu-Vîlcea
Promoţia: 2004-2008
e-mail: oanapirneci@gmail.com

Când am absolvit Colegiul Național Alexandru Lahovari din Rîmnicu-Vîlcea, secția Filologie, nimic nu părea să mai stea în calea formării mele ca psiholog. Patru ani de liceu am citit pe nerăsuflate cărți de psihologie și totuși, după ce am fost admisă, am ales provocarea asistenței sociale și am devenit studentă a Facultății de Sociologie și Asistență socială. Investiția în dezvoltarea mea personală avea să fie de folos celor mai vulnerabili dintre noi: copii abandonați, victime ale violenței domestice, persoane fără adăpost, consumatori de droguri, persoane infectate HIV/SIDA ș.a. În timpul facultății, am încercat să cunosc și să înțeleg obiectul Asistenței sociale: OMUL, confruntat cu limitele sale și ale mediului în care trăiește. Mi-au fost de ajutor cursurile și seminariile, stagiile de practică și voluntariatul. În anul doi de facultate am obținut și primul job în domeniu și am învățat să dezvolt servicii sociale, proceduri de lucru și cursuri de formare pentru asistenți sociali. Licența mea a fost o analiză a Politicilor sociale adresate tinerilor post-instituționalizați. Între timp, la serviciu am descoperit domeniul adopției și am organizat sesiuni de pregătire pentru părinții adoptatori, experiență care m-a îndrumat către alegerea Masterului de Consiliere în Asistență socială. La finalul a doi ani de studii aprofundate, mi-am descoperit un nou domeniu de interes și am reușit să explorez atitudinea asistenților sociali față de violența exercitată în familie asupra copilului. În prezent, sînt doctorand în sociologie și încerc să descopăr o altă dimensiune a violenței exercitată asupra copilului: cea socio-culturală, țin seminarii în cadrul Departamentului de Asistență socială și fac parte dintr-o echipă de cercetare care încearcă să realizeze un profil al asistenților sociali din România.
Dacă și pentru tine, cititorul meu, asistența socială reprezintă o provocare, te invit să ne cunoști profesia, așa cum e ea văzută de cei din interiorul ei, și pe Blogul Asistentului Social: http://oanapirneci.ro/.

Eliza Moraru
Locul de muncă actual: Fundaţia Prieteni Pentru Tine
Domeniul: Asistenţă socială
Postul: Asistent social
Liceul absolvit: Colegiul Naţional „Jean Monnet” Ploieşti (fostul Liceu Pedagogic Ploieşti)
Promoţia: 2005-2009
e-mail: moraru.eliza@gmail.com

Am absolvit Colegiul Naţional „Jean Monnet” Ploieşti, profilul Filologie, şi am avut o mare înclinaţie către materii precum Limba şi literatura română, Limba latină şi Istorie. Cu toate acestea, pe toată perioada liceului şi în momentul absolvirii acestuia mi-a stat înainte o dorinţa pe care o aveam din copilărie: dorinţa de a contribui la o schimbare în vieţile oamenilor aflaţi în situaţii dificile. Drumul meu către asistenţă socială s-a trasat de la vârsta de 9 ani, după o experienţă personală în care timp de doi ani, partener de joacă mi-a fost un copil provenit dintr-o „casă de copii” de la vremea respectivă. Abia la începutul liceului am aflat că există Facultatea de Asistenţă Socială şi profesia de asistent social, iar în momentul absolvirii liceului am ales acest traseu, alegere pe care nu o regret. Am fost interesată în special de situaţia copilului în dificultate, am acordat o atenţie deosebită studiului acestei sfere şi am fost implicată în activităţi de voluntariat cu copii bolnavi de cancer, copii din familii cu situaţie financiară precară şi copii abandonaţi. Tema lucrării mele de licenţă a fost Abuzul asupra copilului în familie: etiologie şi consecinţe. Imediat după absolvirea facultăţii am început să lucrez în domeniul asistenţei sociale, activitatea mea fiind centrată într-o primă fază pe verificare, monitorizare şi o cunoaştere îndeaproape a legislaţiei, procedurilor şi instrumentelor de lucru din managementul de caz în protecţia copilului. Am urmat Masterul de Consiliere în Asistenţă Socială, iar studiul m-a reîntors către experienţa care m-a determinat să aleg asistenţa socială. Astfel, mi-am elaborat lucrarea de disertaţie pe tema: Dezvoltarea psihosocială a copilului în contextul abandonului. Percepţia asistenţilor sociali. Experienţa mea profesională ca asistent social a fost una diversificată şi am lucrat cu mai multe categorii de persoane în situaţii vulnerabile: persoane adulte fără adăpost, persoane adulte cu boli psihice, persoane vârstnice, adolescenţi cu tulburări de comportament proveniţi din centre de plasament, femei victime ale violenţei domestice, familii disfuncţionale sau în situaţii de dificultate financiară. În prezent lucrez într-un proiect al Fundaţiei Prieteni Pentru Tine ce are ca scop sprijinirea tinerilor proveniţi din sistemul de protecţie a copilului, în special a celor care părăsesc centrele de plasament, în vederea integrării socio-profesionale şi a dezvoltării deprinderilor de viaţă independentă.
Pentru mine asistenţa socială este mai mult decât o profesie şi mai mult decât o activitate zilnică. Pentru mine asistenţa socială este o pasiune pe care o pun în aplicare zi de zi

Diana-Valentina Moraru
Locul de muncă actual: Asociaţia Alternativa 2003
Domeniul: Asistenţa socială
Postul: Asistent social
Liceul absolvit: Colegiul Naţional Mihai Viteazul, Ploieşti
Promoţia: 2006-2010
e-mail: moraru.diana.valentina@gmail.com

În perioada liceului am urmat profilul Ştiinţele Naturii din pasiune. Am preferat calculele şi ştiinţele exacte, deşi mi-a placut mereu să citesc şi să fiu înconjurată de oameni. Printre matematică, biologie, fizică, chimie etc., în timpul liber desenam, scriam uneori eseuri si poezii, studiam fotografia  - nu ai spune că este profilul cuiva care a ales să fie asistent social din pasiune. Deşi în acea perioadă nu ştiam mai deloc despre asistenţa socială, am făcut voluntariat printre copiii săraci din mediul rural ajutând la organizarea unor excursii gratuite, participam săptămânal la un atelier ocupaţional din cadrul penitenciarului din Ploieşti, îmi era destul de natural să fiu atentă la nevoile celor de langă mine şi să doresc să îi ascult, iar dacă puteam să îi şi ajut. Spre finalul liceului, când încercam să mă decid spre ce carieră să mă îndrept, am observat că, indiferent unde sunt sau ce fac, doresc să fiu printre oameni, să fiu acolo pentru ei şi să valorific ceea ce ei au deja, deşi poate nu conştientizează. Atunci mi-a fost clar că pasiunea asta trebuie fructificată, şlefuită şi focalizată. Iar Facultatea de Asistenţa Socială părea cel mai valid mod de a face acest lucru posibil. Astăzi încă mă bucur de alegerea facută. Cursurile şi semninarile, practica inclusă în programa anuală, implicarea ca voluntar în diverse organizaţii din domeniu, timpul petrecut în biblioteca facultăţii, şcoala de vară şi cunoaşterea altor specialişti din domeniu m-au format ca profesionist în cei trei ani frumoşi de facultate. După finalizarea studiilor de licenţă, am urmat Programul de master Grupuri de Risc si Servicii Sociale de Suport şi am început să lucrez ca asistent social. Am lucrat o perioadă în domeniul protecţiei copilului, iar în prezent lucrez cu tineri cu dizabilităţi intelectuale. Alături de aceste paliere ale asistenţei sociale am fost şi încă sunt preocupată de aspecte precum: asistenţa socială în mediul rural (temă reflectată şi în lucrarea de licenţă) şi dezvoltarea comunitară.
Gândindu-mă la parcursul studiilor şi al practicii în domeniu îmi stăruie în minte o frază auzită des la cursuri în facultate: pentru o bună practică ai nevoie de o bună teorie. Experimentez acest lucru aproape în fiecare zi în munca de asistent social şi mă bucur că am ales ca dorinţa de a fi alături de oamenii din jur să fie nu doar pasiune, ci şi profesie.

Numele meu este Daniel. Acum sunt asistent social la SOS Satul Copiilor, București. Până acum tot asistent social am fost, pe la alte organizații.

Dar hai să povestesc despre facultate. Totul a început în clasa a XII-a, când nu prea știam „ce să mă fac”. Am fost elev la Liceul Alexandru Ioan Cuza din București la o clasă de mate-info; trei sferturi din colegi au dat la ASE. Nu m-am dus cu ei. M-am tot învârtit, m-am răzgândit, am eliminat variate și am ajuns cu gândul (cel puțin la început) la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială. Am dat Bac-ul, l-am luat, m-am dus să mă înscriu. Apar listele, la cu taxă, plătesc jumătate din taxă, mai trece timp, se retrag mulți, aflu că sunt ultimul intrat la buget, recuperz suma plătită, fericire mare.
De chiulit nu prea am chiulit, îmi plăcea. Însă era un lucru la care nu m-am așteptat, care mă intriga și care, la început, mi-a creat un disconfort teribil. Eu eram structurat ca în momentul în care nu înțeleg ceva, nu știu un răspuns, să mă duc la prof și să cer un răspuns. Era simplu. Eee... în facultate a fost puțin altfel. Mă duceam cu o întrebare, și în loc de un răspuns mă trezeam cu alte trei-patru întrebări. În capul meu era: în loc de un răspuns să mai aflu  alte patru întrebări?! Ce e asta? Cam așa a început aventura mea în lumea asistenței sociale. Cu alte cuvinte din această frustrare am înțeles: că prima etapă în găsirea unui răspuns sunt întrebările potrivite.
Am găsit de lucru relativ repede după ce am terminat facultatea. Doar că era pe durată determinată. Am lucrat în primul an de master (am fost la Grupuri de Risc și Servicii Sociale de Suport). În anul doi, se terminase contractul. Am făcut ceva voluntariat (cam opt luni la SOS) și m-am angajat chiar la SOS. Doi ani i-am lucrat în Comunitățile de Tineri (tineri între 14 și 26 de ani), iar acum sunt Responsabil de caz în Satul București (vis-à-vis de Promenada) și lucrez cu beneficiari ceva mai mici.
Încă mă simt apropiat de facultate (cum de altfel mă simt legat de grădiniță, școala generală și mai ales de liceu) îmi face plăcere când mă întâlnesc cu foști colegi și actuali prieteni. Și încă ceva, nici acum (după doi ani) nu m-am dus să îmi ridic diploma de master...Îmi place să știu că mai am o relație cu facultatea și nu de lene cum s-ar crede!

Alina Marinescu
Loc de muncă: Fundatia World Vision Romania
Domeniul: ONG
Profesia: Asistent social
Promotia  Asistență Socială: 2006-2009
Liceul : Colegiul National Ion Minulescu, profil uman
Promoția liceu: 2005-2009
email: alina.marinescu87@yahoo.com

Încă din perioada liceului mi-am îndreptat atenția către activitățile care demonstrează implicare, dedicare, motivație foarte puternică de a performa pe toate planurile, atât educațional cât și social. Acest principiu și modul de a mă raporta la cei din jur  m-au ghidat să mă implic în diverse activități extracurriculare, acțiuni de voluntariat, fiind absolventă de liceu cu profil socio-uman. Oportunitatea de a interacționa cu oameni din medii și domenii cât mai diverse, m-a încurajat să lucrez în echipă, să-mi dezvolt abilitățile de comunicare și relaționare iar faptul că am putut să-mi aduc aportul în schimbarea în bine a societății m-a învățat că poți realiza multe cu voință dar mai ales când pui pasiune în ceea ce faci.
În contextul acestor experiențe am ales  Facultatea de Asistență socială și Sociologie, Universitatea București, o facultate care mi s-a potrivit, m-a ajutat să mă dezvolt, să caut, să fiu activă, sa mă implic dar care mi-a dat și variante mai multe pentru viitor. Domeniul studiat a fost Probațiune, fiind interesată de sistemul judiciar, reabilitarea comportamentală a infractorilor, delincvență juvenilă. În paralel, am lucrat cu copii cu autism și cu tulburări de dezvoltare asociate, după programul ABA, metodele  terapiei  vizând stimularea adecvată a tuturor palierelor de dezvoltare: motricitate, comunicare și limbaj, socializare, autonomie personală și comportament.
Ulterior am urmat masterful: Prevenirea și combaterea consumului ilicit de droguri iar în cadrul acestui program am avut parte de o amplă dezvoltare personală deoarece am întâlnit și comunicat cu indivizi cu personalități diferite și cu caractere complexe dar care au devenit vulnerabili din cauza presiunii anturajului sau stresului.
Incepând cu anul III de  facultate am lucrat ca asistent social și manager de proiect in Organizatia Suedeză pentru Ajutor Umanitar Individual, având  ca obiectiv incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități și a persoanelor vârstnice. Am avut parte de o activitate complexă în care am putut să-mi pun în valoare abilitățile, cunoștintele teoretice dar și interesul de a activa într-un ONG. Acțiunile de asistență socială desfășurate cu organizațiile partenere s-au bazat pe respectarea drepturilor omului, pe  promovarea justiției sociale dar și pe rezolvarea multor probleme la nivel de legislație, fapt care m-a determinat să urmez în continuare și Facultatea de Drept, Universitatea Bucuresti.
In prezent lucrez ca asistent social în cadrul Fundației World Vision Romania, organizatie care atrage atenția  comunității cu privire la protecția copilului și respectarea drepturilor sale.
Pe parcursul celor 8 ani de activitate profesională în domeniul asistenței sociale am participat activ la numeroase workshop-uri, conferințe și seminarii, cursuri de resurse umane și managementul proiectelor. Am acumulat în acest sens mai multe cunoștințe despre grupurile defavorizate, cultură și organizare  dar mai ales experiența de a fi  deschisă la situatii noi, lucrând cu copii cu nevoi speciale, persoane cu dizabilitati, familii cu o stare financiară precară, vârstnici.

Nume / Prenume: Mihaela Ștefan
Locul de munca actual: Universitatea din București, Facultatea de sociologie și asistență social, Departamentul Asistență Socială
Domeniul: Asistență socială/Educație
Postul: Asistent universitar doctor
Liceul absolvit: Liceul Teoretic Traian, Constanța
Promoția asistență socială: 2001-2005
e-mail: bvct@yahoo.fr, mihaela stefan@sasunibuc.ro

Alegerea liceului n-a fost chiar o reușită a mea. A fost nevoie de timp ca să-mi conving părinții că eu nu-s om de cifre. Au înțeles treptat pe parcursul anilor de studii: greu cu matematica, ușor cu tot ce ținea de sfera umanistă. Eram prima în orice activitate cu caracter filantropic, eram mereu atentă spre nevoile celorlați, eram preferata vârstnicilor din cartier și prima care îi ajuta pe copiii vecinilor la teme.
Spre asistență socială am venit cu un ritm natural. Alegerea dintre cele trei domenii căutate de mulți (sociologie/psihologie/asistență socială) a fost simplă și motivată de felul meu de a fi: cu drag de oameni și de cuvânt, cu drag de a face bine și de a ajuta.
Anii de facultate au fost darnici cu mine: am găsit aici cam tot ce aveam nevoie pentru a-mi structura o carieră potrivită: oameni valoroși și deprinderi potrivite, informații și oportunități. Am petrecut 4 ani de creștere personală și formare academică care m-au dus cu ușurință spre primul meu loc de muncă: asistent social într-un ONG, Fundația Rațiu România. Trecerea de la teorie la practică era deja făcută din anul I de studiu, când am început numeroasele stagii de practică dar și voluntariatul pe care l-am ales, după placul și dorința mea.
La 10 ani de la terminarea facultății sunt coordonator de proiecte sociale într-un ONG care se ocupă de educația copiilor, sunt profesor în cadrul aceleiași facultăți, sunt trainer și expert comunicare pentru grupuri, sunt asistent social, aproape de oameni și nevoile lor. Au trecut 10 ani de muncă într-un domeniu care mă împlinește și care-mi oferă zile de lucru dinamice și asortate cu felul meu de a fi: nonconformist, vesel, blând și pozitiv.
Experiența acumulată în domeniul asistenței sociale mă determină să vă îndemn să veniți în această poveste dacă vă știți că ați putea deveni persoane care pun accent pe comunicare, empatice, darnice, cu drag de a-i ajuta pe cei din jur, cu zâmbetul mereu la voi, curioși, plimbăreți, inventivi, altfel.

Mariana Albert
Locul de muncă actual: Organizatia Umanitară Concordia
Domeniul: ONG/Social/Job Couching
Postul: Consilier vocațional
Liceul  absolvit: Liceul Teologic Romano-Catolic Sf. Iosif, București
Promoţia: 1997-2001
e-mail: albertmariana@yahoo.com

Am absolvit Liceul Romano-Catolic Sf. Iosif din Bucuresti profil matematică-informatică în anul 2001. Datorită faptului că mă implicam voluntar în activități caritabile în diverse ong-uri, prin grupul de prieteni, m-am orientat către asistența socială urmând Facultatea de Teologie Romano-Catolica și Asistență Socială din cadrul Universității București absolvind în anul 2005. In acel timp am crezut că această facultate te pregăteste în mai multe domenii studiind o gamă larga de materii ce mă dezvoltă atât din punct de vedere profesional cât și personal. Ulterior am activat ca asistent social în domeniul ONG aproximativ 10 ani colaborând cu diverse ong-uri,  institutii publice locale, nationale și internaționale, lucrând direct cu beneficiari (persoane vulnerabile de diverse vârste și clase sociale) și specialiști în divese profesii. Astfel m-am implicat activ în dezvoltarea mai multor proiecte contribuind la scrierea, implementarea si mediatizarea acestora.
Ulterior am activat în cadrul unei societati ce oferea servicii juridice dezvoltându-mi abilitățile dobândite anterior și aplicându-le în domeniile marketing, administrativ, resurse umane și business.
De-a lungul timpului am continuat să ma dezvolt profesional obținând mai multe calificări în consiliere vocatională, inspector resurse umane, formator si formator de formatori; bineînteles vor urma si altele.
În prezent am ales să lucrez tot în ONG, sunt consilier vocational în cadrul proiectului Job Couching al Organizatiei Umanitare Concordia ce oferă servicii integrate pentru persoane adulte fără adăpost din București.

Cercel Cristina
Locul de muncă actual: Fundaţia “Leonardo Murialdo”
Domeniul: educație/asistență socială
Postul: Pedagog social, asistent social
Liceul absolvit: Liceul teoretic “Mihai Eminescu”, Călăraşi.
Promoţia: 2006-2010
e-mail: cristinaelenacercel@yahoo.com

Am terminat liceul teoretic „Mihai Eminescu” din Călăraşi, profilul socio-uman. Am pornit hotărâtă pe drumul spre Bucureşti, fiind admisă la Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti. Deja mă imaginam îmbrăcată în roba specifică magistraţilor, împărţind dreptate în stânga şi în dreapta. S-a dovedit mai târziu că nu acesta era drumul meu, astfel că atunci când eram anul III la Facultatea de Drept, am decis să urmez cursurile Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială, specializarea asistenţă socială. Am întâlnit oameni deosebiţi, calzi, prietenoşi şi adevăraţi profesionişti, care m-au îndrumat şi au ajutat la maturizarea mea şi care m-au ajutat să mă cunosc. Am realizat că să cunoşti legile ţării şi să le pui în aplicare nu este suficient, că e nevoie de implicare totală atunci când ajuţi beneficiarii.
Lucrarea mea de licenţă s-a bazat pe modificările din serviciul de probaţiune ce au survenit odată cu schimbarea Codului Penal din februarie 2014. Fiind dornică de aprofundare a acestui serviciu, am intrat la masterul de Probaţiune, din cadrul Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială, unde sunt studentă în prezent.
Pentru că întotdeauna mi-a plăcut să mă cunosc pe mine în diferite ipostaze, atunci când am aflat că Fundaţia Leonardo Murialdo angajează pedagogi pentru lucrul cu copiii, am zis că merită să încerc, astfel că în prezent sunt pedagog la centrul de zi Nadino din cadrul fundaţiei şi în fiecare zi mă bucur de ceea ce îmi oferă această oportunitate.

Anca Mihai
Postul: doctorand în Sociologie, Universitatea din București
Liceul absolvit: Colegiul Național „Unirea”, Brașov; Promoţia: 2004-2008
Promotia: 2008-2011
e-mail: anca.m@sas.unibuc.ro

Numele meu este Anca Mihai și sunt de profesie asistent social. Facultatea de Sociologie și Asistență Socială este personajul martor în multe dintre întâmplările petrecute în ultimii șapte ani și sper să rămână pentru cel puțin încă atâția, mai ales, pentru că duminică seara sunt entuziasmată de faptul că urmează o nouă zi de luni! În liceu îl invidiam pe elevul Grigore Băjenaru, pe care doar un gard îl despărțea de Parcul Cișmigiu. Apropierea de acest parc a cântărit greu atunci când am ales Facultatea de Sociologie și Asistență Socială a Universității din București pentru a învăța despre probleme sociale. Dorința mea era să fiu un bun jurnalist, a cărui perspectivă despre lumea socială să fie una avizată și am decis că studiul asistenței sociale este primul pas din acest plan.
Clădirea din Schitu Măgureanu nr. 9. a fost locul pe care l-am simțit ca fiind primul „acasă” într-un oraș străin și în care am fost îndrumată de cei mai buni profesori. M-am simțit încurajată să gândesc în mod critic, să-mi susțin punctul de vedere și să identific în literatura de specialitate argumente științifice pentru intervenții practice de succes. Prin programul de practică al facultății, în primul an am învățat să scriu proiecte pentru tineri, în cel de-al doilea am coordonat un astfel de proiect, iar în cel de-al treilea m-am concentrat pe cercetarea atitudinilor tinerilor față de căsătorie.
În primul an de master, prin bursa de performanță științifică oferită de Universitatea din București am avut oportunitatea de a intervieva atât asistenți sociali implicați în furnizarea de servicii sociale pentru persoanele adulte fără adăpost, cât și beneficiari, din Sibiu, Alba-Iulia, Cluj și București. Jumătate din cel de-al doilea an am studiat și cercetat în Saxonia Inferioară, Germania, ca bursier Erasmus. Cei cinci ani petrecuți în „Schit” au contribuit la obținerea unui internship în cadrul Biroului pentru Contribuția Elvețiană în România, șase dintre cele mai minunate luni din viața mea.
Și povestea continuă, pentru că în prezent sunt doctorandă în Sociologie la facultatea care mă conduce acolo unde îmi doresc să ajung: pe teren, printre oameni care ajută alți oameni să se ajute, pentru ca apoi să scriu despre viața socială observată, din perspectivă științifică.

Vasilescu Mara Iuliana
Locul de muncă actual: Blue Vets For Pets
Domeniul: Medicină veterinară
Postul: Asistent manager
Liceul absolvit: Colegiul Național „Alexandru Ioan Cuza”, Ploiești, promoția 2007-2011
Promoția: 2011-2014
e-mail: vasilescu_mara2007@yahoo.com

Am absolvit Colegiul Național „Alexandru Ioan Cuza” din Ploiești, profilul filologie, având însă planuri mari spre Medicină Veterinară. Singura mea dorință (cu toate că terminasem un profil uman și nu mai știam o iotă de chimie sau biologie) era să ajut și să îngrijez animăluțele, deoarece consideram că sunt cele mai neajutorate ființe, ele neputând să-și exprime suferințele. Astfel, mi-am luat inima în dinți și cu o voință nemăsurabilă am plecat spre București. Cu toate că eu nu voiam să aud de altă facultate în afară de Medicină Veterinară, mama mi-a sugerat să mă înscriu și la Facultatea de Asistență Socială. Inițial am refuzat complet, nu prea aveam habar „cu ce se mănâncă” sau la ce mi-ar folosi, am înțeles doar că le pot fi de folos, într-un fel, altor oameni. Până la urmă am cedat și am zis că dacă tot sunt prin zonă, mă pot înscrie și aici. Întâmplarea a făcut ca eu să intru pe un loc cu taxă la Faculatea de Medicină Veterinară, fapt ce mi-a spulberat toate visele, deoarece din motive financiare nu-mi puteam permite să accept acest loc. Așadar, am decis să nu mă împotrivesc destinului și să încerc să ajut oamenii dacă nu mi-a fost dat să ajut animăluțele.
Încet- încet am început să-mi fac prieteni, să cunosc oameni noi, să descopăr profesori buni și frumoși, cu sufletul deschis către studenți, profesori care ne-au ajutat să ne descoperim în primul rând pe noi și să ne formăm ca oameni, pentru ca în timp, în cei trei ani de facultate să putem deprinde informațiile și abilitățile necesare în munca socială. Pot spune că majoritatea cursurilor a reprezentat o nouă dorință de a mă documenta și de a investi în mine și în pregătirea în lucrul cu oamenii. Totodată, stagiile de practică și de voluntariat pe care am avut ocazia să le desfășor cu diferite categorii de beneficiari, m-au făcut să-mi doresc și mai mult să ajut pe cei de lângă mine și să ajung să îndrăgesc acest lucru.
Am ieșit de pe băncile facultății cu mult entuziasm și dorință de schimbare...schimbare a societății, a oamenilor, o dorință de a încerca să fim mai buni și mai puțin indiferenți cu cei de lângă noi. Astfel, primul loc de muncă în domeniu, timp de un an de zile a constat în lucrul cu tinerii cu autism. De-a lungul acestui an, am avut ocazia să pun în aplicare bazele teoretice înmagazinate în timpul facultății. De asemenea, timpul petrecut alături de ei, cât și de părinții acestora a reprezentat un timp în care am simțit că pot fi de folos (pe cât posibil) și pot aduce bucurie și mulțumire în sufletele lor.
Trecând prin această experiență am realizat că îmi doresc și mai mult să aduc o schimbare atât pentru copiii/tinerii/oamenii aflați în nevoie, cât și pentru animăluțe. Ținând cont de faptul că pot face acest lucru simultan, în prezent îmi doresc să mă axez pe studiul terapiei asistate de animale și cât de curând să pot aprofunda acest domeniu.

Mihaela Sandu
Locul de muncă actual: Ministerul Justiţiei, Direcția Națională de Probațiune
Domeniul de activitate: justiţie
Postul: Inspector de probaţiune în cadrul Direcţiei Naţionale de probaţiune
Liceul absolvit: Colegiul Naţional „Elena Cuza” – Bucureşti
Promoția: 1997-2001
Date de contact: mihaela.sandum@gmail.com

Liceul pedagogic m-a îndrumat aproape de la sine către Facultatea de Psihologie. Deşi am reuşit să promovez examenul şi la această facultate, am optat fără nicio ezitare pentru Facultatea de Asistenţă Socială şi Sociologie. Mă fascina faptul că era un domeniu relativ nou în lumea universitară din România şi mă intriga să ştiu că în perioada comunismului a fost interzisă şi renegată o astfel de facultate. Aici am descoperit profesori pasionaţi şi deschişi către ceea ce înseamnă activitatea didactică autentică, am descoperit colegi care s-au transformat în prieteni pe viaţă şi îmi amintesc zâmbind că nu am lipsit de la nici un curs şi de la nici un seminar în patru ani de zile. Şi nici nu mă puteam asimila cu acea categorie a „tocilarilor” J, pur şi simplu îmi plăceau toate cursurile, mă entuziasmau toate informaţiile pe care le primeam de la deosebiţii mei profesori. Nu regret nimic! Au fost cei mai frumoşi ani, atunci am dobândit tot ce am mai frumos şi mai interesant în prezent, atât ca noţiuni, ocupaţie, cât şi ca amintiri. De nouă ani de zile lucrez în domeniul în care mi-am făcut specializarea în facultate şi ulterior la master, respectiv în probaţiune şi nimic nu m-ar determina să îmi doresc să lucrez altceva.

Marinescu Vasile Sorin
Locul de munca actual: Fundația Principesa Margareta a României
Domeniul: Asistență socială /ONG
Postul: Coordonator proiect
Liceul absolvit: Liceul Tehnologic Fetești, Ialomița
Promotia facultate: 2001-2005
Email: sorin.marinescu@principesa.ro

După absolvirea Liceului Tehnologic din Fetesti, dorința mea a fost aceea de a pleca peste mari și țări, să explorez lumea lui Jules Verne și a lui Cousteau, dorință insuflată de vacanțele petrecute la bunicii mei pe care îi iubeam foarte mult, oameni simpli dar cu o înțelepciune deosebită, dată de viață. Influența și rolul acestora au fost definitorii: ei mi-au cultivat simțul valorilor morale și al unei identități proprii, care m-au însoțit de-a lungul profesiei mele în slujba oamenilor aflati în situații critice de viață. După aproximativ 7 ani de frământări, în care m-am situat chiar sub linie la admiterea la Facultatea de Geografie, am intrat la o școală de subofițeri, am petrecut un an de armată și încă 3 de cadru militar; în aviatie am cunoscut niște tineri minunati care mi-au spus că am vocație de asistent social. Întotdeauna am fost atras de înțelegerea relațiilor umane, astfel că am ajuns să studiez ceva care mi se potrivește: asistența socială. Cineva acolo sus m-a susținut în tot acest timp, astfel că am lucrat în asistența socială încă din primul an de studii, respectiv cu copiii străzii, ceea ce m-a determinat să urmez modulul de Probațiune, în cadrul căruia am avut nenumărate satisfacții personale și profesionale în formarea mea ca asistent social. Licența mea a fost o analiză a sistemului de probațiune și a oportunităților de reintegrare a foștilor infractori, cu tema: Oportunități oferite de sistemul de probațiune în recuperarea infractorilor.
A urmat Masterul de Administrare Comunitară a Justiției, unde am cunoscut profesori minunați și profesioniști în domeniu. Am continuat cu un alt master, Evaluare socială și supervizare în asistența socială, un domeniu la care eu țin foarte mult și pe care îl consider oglinda asistentului social. Începând cu anul 2001 am participat la numeroase stagii de practică și voluntariat din domeniul asistenței sociale la diferite ONG-uri și instituții de profil care m-au format personal și profesional și pentru care sunt extrem de recunoscător. Începând cu 2007 am avut șansa să intru într-o echipă extraordinară de profesioniști în cadrul Fundației Principesa Margareta a României, lucrând cu copii, tineri si vârstnici aflați în situații dificile de viață.
 Pot să afirm cu toată tăria că viața de asistent social este una plină de bucurii, împliniri, responsabilități și un sentiment puternic al faptului că lași în urmă ta ceva bun în această lume.

EMILIA DRAGOMIR
Locul de muncă actual: Organizația Suedeză pentru Ajutor Umanitar Individual
Domeniul:  Asistență socială
Postul:  Asistent social
Liceul absolvit: Liceul Teoretic Zimnicea, Teleorman
Promoția: 2008-2011
e-mail: edragomir1@gmail.com

La absolvirea Liceului Teoretic Zimnicea, secția Filologie aveam deja certitudinea că mă voi înscrie la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială deoarece în clasa a 11-a și a 12-a am participat la un program de voluntariat ce presupunea identificarea și informarea persoanelor vârstnice care locuiesc singure. În această experiență am avut șansa să interacționez cu asistenții sociali de la Serviciul Public de Asistență Socială din cadrul primăriei, dar și cu reprezentantul departamentului de poliție de proximitate, lucru ce mi-a influențat decizia de a urma cursurile Facultății de Sociologie și Asistență Socială. Pe parcursul anilor de studiu am avut șansa să mă formez ca om și ca profesionist iar prin intermediul programului de practică am reușit să cunosc și să înțeleg specificul unor categorii vulnerabile precum: copii abandonați, persoane traficate, persoane cu dizabilități, migranți etc. Ceea ce m-a încântat cel mai mult a fost că informația obținută la cursuri sau seminarii putea fi utilizată în viața de zi cu zi. Pe parcursul facultății am efectuat și voluntariat la diferite organizații (ex. Asociația pentru Apărarea Drepturilor și Integrare Socială, Asociația Touched Romania, în cadrul proiectului COMBAT ș.a.), am participat la un schimb de experiență privind practica în Debrecen, Ungaria și de asemenea am participat la Școala de vară ”Aging: Interdisciplinary Approaches for an Active & Healthy Elderliness”. Această ultimă participare m-a determinat să realizez lucrarea de licență pe tema ”Violența exercitată asupra vârstnicului în familie”. După finalizarea celor trei ani de studiu am obținut un loc de muncă în domeniu în cadrul Organizației Suedeze pentru Ajutor Umanitar Individual și am decis să îmi continui studiile prin înscrierea la programul de Master: Grupuri de risc și servicii sociale de suport.
În prezent sunt în anul doi la programul de master menționat și urmează să realizez lucrarea de dizertație pe tema ”Analiza serviciilor sociale centrate pe problematica persoanelor cu dizabilitate intelectuală” în care îmi propun să fac o comparație public-privat privind calitatea serviciilor destinate persoanelor cu dizabilitate intelectuală. Această decizie a fost influențată și de actualul meu loc de muncă unde desfășor activități de evaluare, socializare și terapie ocupațională cu tinerii diagnosticați cu dizabilitate intelectuală și asociată.
Dacă vă regăsiți în munca cu oamenii și acest lucru va face plăcere, vă așteptăm cu mare drag și ușile deschise pentru a descoperi pe propria piele ce înseamna să fi un asistent social!

Georgiana-Cristina Rentea
Locul de muncă actual: Universitatea din București, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială
Postul: Lector univ. dr.
Liceul absolvit: Colegiul Național „B.P. Hașdeu”, Buzău, promoția: 1999-2003
Promotie Asistență socială: 2003-2007
E-mail: georgiana.rentea@sas.unibuc.ro

Alegerea unei direcții privind continuarea studiilor reprezintă pentru mulți dintre noi o decizie importantă. Motivația alegerii este de multe ori în concordanță cu evoluția noastră din perspectivă socială. Cu toții ne gândim la acel moment care a fost definitoriu în conturarea deciziei noastre de formare educațională și ulterior profesională. În ceea ce mă privește, m-am orientat către domeniul socio-uman, decizie luată spre sfârșitul studiilor liceale la Colegiul Național ”B.P. Hașdeu” din Buzău. De ce? Îmi este acum clar că multitudinea de relații sociale la care am fost expusă de timpuriu, dorința de a îi cunoaște și influența în bine pe ceilalți și de a ajusta unele inechități mi-au influențat decizia.
Pe parcursul anilor de studii la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială - Universitatea din București am apreciat foarte mult gradul de deschidere al cadrelor didactice, comunicarea cu acestea fiind de cele mai multe ori mai simplu de realizat decât ceea ce experimentasem în liceu. M-am bucurat să am colegi din toate colțurile țării și să împărtășim experiențe individuale, să descopăr noi opțiuni și trasee în tot ceea ce ajungeam să întreprind.
Facultatea mi-a facilitat și prima ieșire în străinătate, în anul al doilea de studiu, când am participat la un curs în Austria sub îndrumarea unui cadru didactic. A fost o formă de inițiere atât din perspectiva cunoașterii domeniului asistenței sociale în context european cât și al procesului de mobilitate intra-europeană. Ulterior participării la această școală de vară am devenit mai încrezătoare în a experimenta astfel de oportunități - o parte dintre ele tot prin intermediul facultății.
Pasiunea pentru acest domeniu, aprofundarea cunoștințelor privind procesul de integrare al imigranților prin continuarea studiilor la nivel de doctorat la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială – Universitatea din București, interacțiunea cu alți specialiști au condus la finalul lui 2009 la conturarea ideii de înființare a unei organizații nonguvernamentale - Asociația pentru Apărarea Drepturilor și Integrare Socială (ADIS, www.asociatia-adis.ro), ale cărei proiecte și activități să se axeze în special pe procesul de facilitate a integrării imigranților în România.

Irina Enache
Loc de muncă actual: Asociaţia Samusocial din România
Domeniul: Asistenţă socială
Postul: Asistent social
Liceul: Grup Școlar Industrial Electronica
Promoţia: 1995-1999
E-mail: irina_enache@ymail.com

Niciodată nu este prea târziu să visaţi, să învăţaţi sau să vă schimbaţi.
Alegerea liceului nu mi-a aparţinut, a fost a parinţilor mei: ,,trebuie să urmezi un liceu tehnic de specialitate să ai şi tu o meserie de viitor!,, şi aşa am facut.
Cu toate acestea, în anul 2007 m-am înscris la Facultatea de Psihologie. În primul an de facultate, cu dorinţa de a-mi urma vocaţia recent descoperită şi cu nevoia de a face practică pentru facultatea pe care o urmam la momentul respectiv m-am motivat să aplic pentru voluntariat în cadrul Direcției Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, în programul căreia am fost acceptată. Activitatea mea de practică s-a desfaşurat în cadrul Centrului de Zi “Licurici. După două luni de voluntariat am reuşit să mă angajez în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului. Mă bucuram foarte mult că am un loc de muncă neştiind pe atunci ce înseamnă noţiunea de asistent social şi care îi vor fi implicațiile. Am crezut că este o meserie pe care o poţi prinde din ,,zbor,,.
Nu cunoşteam legislația decăt câteva noțiuni necesare pentru susţinerea examenului de angajare. În timpul serviciului, am constat că eram într-o poziţie de inferioritate faţă de colegii mei, dar cu toate astea, am ajuns să cunosc mai bine nevoile oamenilor şi să fiu mai aproape de ei, acest loc de muncă mi-a dat şansa de a cunoaşte persoane puternice, care au ştiut să depaşească momente dificile ale vieţii lor cu sprijinul necesar. Mi-am schimbat modul de a gândi, de a vedea lucrurile, de a nu  judeca, ceea ce m-a determinat să îmi doresc mai mult, motiv pentru care am ales Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială care a reprezentat pentru mine nu doar o şcoală de formare pentru profesia de asistent social, ci şi un program de dezvoltare personală.
Experinţa mea explicită se referă la harm reduction, traficul de fiinţe umane, protecţia copilului şi în prezent, persoane adulte fără adăpost.

Drancă Roxana Mădălina    
Locul de muncă actual: DGASPC Sector 3 și Serviciul Violență împotriva Copilului, DGASPC Sector 1
Domeniul: Asistență socială
Postul: Asistent social – Manager de caz
Liceul Absolvit: Colegiul Național ”Grigore Ghica Voievod” Dorohoi, Județul Botoșani, Specializarea Științe ale Naturii
Promoția 2001 – 2005
Email: madalina.dranca@gmail.com

Când eram mică și ma întreba cineva ce vreau să mă fac când o sa fiu mare, aveam pregătit atât de bine răspunsul: ”Vreau sa mă fac doctoriță ca să pot vindeca oameni”. Ca și atunci, încă mai cred că rostul unui om pe pământ este să facă măcar un strop de bine altora. Nu mi-a reușit visul de atunci...dar nu am regrete. După finalizarea liceului, știam că nu o să am suficient timp să învăț pentru facultatea de medicină...competiția era mare, materia multă...M-am reorientat, însă fără un scop clar, către domeniul uman: psihologie sau asistență socială. Norocul meu a fost că mi-a plăcut mai mult sediul Facultății de Sociologie și Asistență Socială și așa am ajuns tânăr student la o specializare care mi-a dat șansa de a învăța tainele unei meserii care face același lucru ca și medicina, ”vindecă oameni”. Știam încă din primul an ce voiam mai mult să aprofundez, și anume domeniul persoanelor cu dizabilități și tot ce ține de integrarea acestora. Astfel că, și primele două locuri de muncă au fost la organizații care ofereau servicii medicale, de recuperare, integrare socio-profesională persoanelor cu dizabilități.
Dar cum un asistent social trebuie să știe de toate, am schimbat macazul și în ultimii 4 ani lucrez în domeniul protecției copilului. Sunt manager de caz pentru copiii aflați cu măsură de protecție plasament în cadrul DGASPC Sector 3 și manager de caz pentru copiii în situație de abuz și neglijentă în cadrul DGASPC Sector 1. Am avut oportunitatea de a lucra atât în domeniul public, cât și în domeniul privat. Nu am omis nici voluntariatele, alegând să aflu puțin și din domeniul serviciilor oferite pentru persoane vârstnice. Am lucrat și cu persoane în căutarea unui loc de muncă, și cu familii sărace, și cu persoane rrome. De la fiecare categorie de persoane avem câte ceva de învățat. Chiar dacă nevoile sunt întotdeauna unice și diferite și chiar dacă uneori munca de asistent social poate părea...împovărătoare, nimic nu se compară cu un ”mulțumesc” venit din partea unui om căruia i-ai oferit o informație folositoare, sau în care ai sădit un gram de speranță,  și nici un tablou nu este mai frumos decât o floricică desenată stângace de un copil, în semn de mulțumire pentru jucăria de pluș primită. 

Daniela Gaba
Locul de muncă actual: Universitatea din București
Departamentul de Asistență Socială
Domeniul: Cercetare
Postul: Asistent de cercetare
Liceul absolvit: Colegiul Național „Mihai Viteazul”, București
Promoţia asistență socială: 2004-2008
E-mail: daniela.gaba@sas.unibuc.ro

Traseul meu educațional și profesional a fost neliniar, însă asistența socială a reprezentat o constantă in experiența mea. Consider că asistența socială reprezintă un domeniu eclectic, care poate fructifica și alimenta abilități și obiective profesionale dintre cele mai diverse. Pentru mult timp am crezut ca profesia ce mi se potriveste cel mai bine este cea de psiholog și de aceea am decis să urmez studii de licență în psihologie. Astfel, după absolvirea liceului, am aplicat la toate facultățile din București la care se putea susține examen de admitere în domeniul psihologiei și am fost admisă la mai multe, printre care și la secția de Asistență Socială a Facultății de Sociologie și Asistență Socială din cadrul Universității din București. Ghidată de dorința de a-i ajuta pe ceilalți, dar și de curiozitatea pe care mi-a trezit-o domeniul asistenței sociale, am decis să urmez cursurile de asistență socială în paralel cu cele de psihologie. În timpul celor 4 ani intenși de studii de licență am descoperit că, deși aprofundarea domeniului psihologiei îmi aduce nenumărate beneficii, îndeosebi în planul dezvoltării personale, asistența socială, prin caracterul ei dinamic, alert și tânăr, se potrivește mai bine personalității mele. Un rol important în această conștientizare l-a avut mediul universitar inedit găsit în cadrul Facultății de Sociologie și Asistență Socială. Am descoperit în activitatea de asistență socială o oportunitate de a pune în valoare tot ceea ce sunt, într-un format care să imi permită să îmi dezvolt viața profesională în armonie cu opțiunile valorice personale și, în același timp, să îi ajut și pe alții să se dezvolte prin îmbunătățirea contextului propriu de viață.
În căutare de noi provocări și incitată fiind de explorarea dimensiunii internaționale a acordării de ajutor, după finalizarea Masterului de Grupuri de Risc și Servicii Sociale de Suport din cadrul facultății am urmat înca un master în domeniul dezvoltării internaționale la o universitate din SUA, o experiență care mi-a întărit și mai mult încrederea în capacitatea umană pentru schimbare în bine și progres social. Abilitățile și cunoștințele pe care le-am dobândit în timpul studiilor la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială s-au dovedit nu numai o bază excelentă pentru continuarea studiilor în străinătate, ci și pentru integrarea pe piața muncii, atât în domeniul asistenței sociale, cât și în altele, precum resurse umane, consiliere educațională sau relații publice, atât în România cât și în străinătate. Formarea de asistent social a lăsat o amprentă puterncă asupra mea și de aceea, indiferent unde m-am aflat și ce am făcut, ea a reprezentat o parte notabilă a muncii mele. În prezent, cercetez la nivel de doctorat procesul de internaționalizare a asistenței sociale și sunt implicată într-o cercetare mai amplă asupra profilului asistentului social din România.

Irina Brașov
Locul de muncă actual: Alianţa pentru Copil şi Familie, Clinica Aliat București
Domeniul: Sănătate mintală
Funcţie: Asistent social şi "om-bun-la-toate"
Liceul absolvit: Grupul Școlar “Nicolae Bălcescu”, Oltenița
Promoţia: 2004-2008
e-mail: irinabrasov@gmail.com

M-am decis în clasa a 11-a că ce vreau eu să fac în viaţă e să ajut oameni. M-am interesat ce înseamnă asistenţa socială, am vorbit cu studenţi, cu psiholoaga şcolii, am făcut voluntariat la un centru pentru copii cu dizabilităţi, până am zis “gata, e clar, eu asta fac!”. Maică-mea nici nu ştia ce-i aia şi a zis că nu-mi trebuie aşa ceva. Toată clasa a 12-a a făcut lobby să-mi iasă ideea asta din cap şi să dau la o facultate de oameni normali: ASE, Politehnică, Limbi străine. "Ce-o să faci tu în viaţă cu asistenţa socială?", "O să vezi tu!". E, după toate astea, am mai intrat şi la taxă. Şi acolo am rămas primul an. Tragedie mare, nu mă înscrisesem la altă facultate PENTRU CĂ EU DOAR ASTA VOIAM. M-am înscris la Poli în toamnă ca să am cămin şi am ţinut 2 facultăţi ca să mi-l pot păstra. Lucrurile au fost bune după aceea, terminând a doua facultatea, şi tot pe-acolo şi ambele mastere.
Dacă de facultate am fost sigură, de parcursul meu profesional nu. Până mi-am dat seama ce vreau să fac cu viaţa mea am trecut de la operator chestionare la vânzător în mall, pr, lucrul cu comunităţi de străini, cu femei victime ale violenţei domestice şi acum cu copii/adolescenţi cu probleme de sănătate mintală şi cu persoane afectate de dependenţa de alcool/droguri. Licenţa mi-am făcut-o pe abuzul emoţional, prima dizertaţie, de la Masterul de Consiliere în Asistenţă Socială, tot pe-acolo, efectele traumatice ale violenţei domestice, a doua, la Masterul de Prevenirea şi Combaterea Consumului Ilicit de Droguri, pe dependenţă de alcool la femei. Lucrez de 3 ani la Alianţa pentru Copil şi Familie ca asistent social, sunt în formare în anul 2 în Terapie Sistemică de Familie şi de Cuplu la aceeaşi asociaţie (şi în câteva luni terapeut sub supervizare) şi sunt de un an la Clinica Aliat, mai întâi ca asistent social, iar acum sunt într-un proces de învăţare pe partea de management.
Anii facultăţii au fost cei mai buni ani din viaţa mea. Un loc în care mergeam cu drag, învăţam cu drag, materiile erau despre tine, despre ceilalţi, am crescut ca om, unde mi-am făcut prieteni pentru viaţă, şi unde profesorii îţi sunt prieteni. Pe bune. Nu aş fi trecut de nişte hopuri importante în acei ani fără sprijinul unor profesori care mi-au oferit ajutorul atunci când le-am cerut. Şi unii îmi sunt alături şi acum în drumul meu în viaţă.
Cam ce vreau să zic e: dacă veniţi la facultatea asta, veţi avea the time of your life.
Şi-o să ajungeţi şi nişte oameni mişto.

Mariana Mitu
Locul de muncă actual: Fundația Tanner, SERA România; Fundația pentru Dezvoltarea Serviciilor Sociale
Domeniul: Cercetare în dezvoltarea copilului și asistență socială
Postul: Asistent Social - Manager de caz
Liceul absolvit: Colegiul Național “Mihai Viteazul”, București
Promoția: 2001-2005
e-mail: mitumariana@ymail.com

N-am avut niciun dubiu că profilul umanist este cel mai potrivit pentru mine, așa că alegerea liceului a fost și mai simplă când am auzit că Mishu (Colegiul Național “Mihai Viteazul”) urma să aibă din anul școlar 2001-2002, clasa de socio-umane. În timpul liceului, am fost preocupată de studiul limbilor străine, literatură, istorie și psihologie.
Când a trebuit să aleg dintre Facultatea de Istorie, Administrație publică și Asistență socială, la care reușisem să fiu admisă, a fost iarăși simplu, cunoscând că asistența socială era un domeniu în plin curs de reconsolidare și simțind că am resursele pentru a mă implica într-un astfel de proces. Facultatea a fost perioada cea mai frumoasă din parcursul meu educațional! Atât cei 3 ani de studii de licență, cât și cei 2 de master, au fost minunați! Am descoperit colectivul cu care mă identificam și un corp profesoral care a stimulat continuu dezvoltarea personală și competențele mele în această specializare. Facultatea mi s-a părut a fi extrem de firească, cu materii pe care le-am iubit efectiv și cu unele la care aveam emoții. Lucrarea mea de licență a fost din domeniul victimologiei și anume “Percepția asupra unei femei victime a unui viol în România” și din păcate, interviurile aplicate mi-au confirmat ipoteza (și temerea) că o astfel de victimă suferă ulterior și blamarea unui segment important din societate. Masterul în Probațiune l-am adorat! Chiar dacă mi-a fost destul de greu să aleg între  masterele propuse din cadrul Facultății, am ales să continui să studiez aspecte legate de penitenciare, legislație și maniera de a aborda  persoana condamnată la o pedeapsă privativă sau neprivativă de libertate. Lucrarea de disertație a fost o comparație între sistemul de sancțiuni neprivative actuale și cele din perioada comunistă. Pentru aceasta am studiat arhive din cadrul Facultății de Drept și am administrat interviuri ofițerilor de probațiune din cadrul Serviciului de Probațiune din București. Pe perioada masterului am fost printre cei câțiva masteranzi care au înființat o asociație “Youth for Justice” și a participat la lansarea unei lucrări științifice on line cu teme din domeniul justiției, “Probation Junior”. Această perioadă a fost iar una de creștere pentru mine, pentru că mi-a dat ocazia să întâlnesc oameni la fel de pasionați ca mine, cu dorința de a face diferența. Am organizat traininguri pentru studenții care urmau să facă practica în penitenciare, am participat activ la evenimente organizate de noi în penitenciare pe parcursul masterului.
 Am inceput să lucrez în asistență socială cum am terminat masterul și pot spune și după 5 ani, că nu a intervenit rutina. Realitatea socială este atât de vastă, că nu ai cum să generalizezi. Echipa din care am făcut parte, m-a ajutat să-mi perfecționez metodele în lucrul cu copiii abandonați, abuzați, familii cu situații financiare precare, persoane cu boli psihice și copii diagnosticați cu boli grave.
Din noiembrie 2012, am început să lucrez în cadrul Fundației Tanner, unde se derulează un studiu longitudinal denumit “Bucharest Early Intervention Project”. Prin natura studiului, aici intru în contact cu copii aflați în instituții, în apartamente sociale, în asistență maternală, adoptați, reintegrați în familiile biologice și copii din comunitate ca grup de control. Aici pot spune că dezvoltarea mea profesională a atins un alt nivel.
Asistența socială este domeniul unde te poți dezvolta în permanență, este un domeniu dinamic, care-ți suscită resursele interioare și care îți oferă cele mai mari satisfacții când vezi că ai reușit să ajuți un om.

Cristina Chirilov
Locul de muncă actual: Fundaţia pentru Promovarea Sancțiunilor Comunitare
Domeniul: delincvența / sancțiuni comunitare
Postul:  Șef Atelier de Munca în Folosul Comunității București
Liceul absolvit: Liceul Pedagogic Tulcea, 2000-2004
Promoția asistență socială: 2004-2008
E-mail: cristina.chirilov@gmail.com

Am 30 de ani și amintirea primelor zile în București, cazarea în cămin, călătoriile amețitoare cu mijloacele de transport în comun, dificultatea de a mă obișnui cu scările rulante, teama de necunoscut, emoțiile primului examen, entuziasmul unui proiect nou, fascinația descoperirilor, ma fac să privesc cu nostalgie și dor în urmă. Nu a fost ușor să mă adaptez la București, însă din momentul în care am decis că este timpul să o fac, mi s-a deschis o nouă lume. M-am implicat în tot ceea ce se putea, Asociația Studenților la Sociologie și Asistență Socială, am participat și am dezvoltat proiecte pentru diverse grupuri sociale dezavantajate, am fost voluntar în mai multe ONG-uri, toate dintr-o foame de cunoaștere, de provocare, dorința de a înțelege dar și interes de a imi alege categoria socială cu care să simt că aș lucra cel mai bine. Mereu am fost intrigată de limitele umane, poate ca asta m-a făcut să studiez probațiunea, și deși am lucrat cu persoane cu handicap, copii institutionalizați, copii aflați în asistența maternală, m-am întors la domeniul delincvenței.
M-am simțit mereu recunoscătoare că am studiat Asistența Socială, la Universitatea din București, pentru că am întâlnit oameni care mi-au fost modele, oameni care au știut să citească în pasiunea și entuzismul meu, care au știut să mă încurajeze, să mă ghideze, astfel încât să cresc, să îmi trăiesc experiențele din care să învăț atât profesional cât și personal. În anul 2009 am beneficiat de o bursă Erasmus în Belgia și nu pot decât să mulțumesc facultății pentru parteneriatul pe care îl are cu Katholieke Hogeschool Zuid-West-Vlaanderen. Consider că fiecare student ar trebui să își extindă universul de cunoaștere, beneficiind de o astfel de oportunitate.
Acum sunt în poziția în care primesc cu drag voluntari și studenți în practică și este o bucurie pentru mine să le ofer suport și să îi privesc cum își găsesc calea spre definire personală și profesională. 

Romelia Blejan
Locul de muncă actual: Fundația pentru Dezvoltarea Serviciilor Sociale
Domeniul: asistență socială
Postul: Director de programe
Promoția: 2001 – 2005
email: romelia.blejan@gmail.com

Asistent social? Asistență socială? Nu auzisem vorbindu-se foarte mult despre acest domeniu în orășelul de provincie din Teleorman, însa după absolvirea secției de științe socio-umane a Colegiului Național Unirea din Turnu Măgurele, m-am gândit să urmez o facultate care să mă ajute în dezvoltarea competențelor de a lucra cu oamenii. Îmi amintesc și astăzi că ultima facultate la care am mers pentru înscriere, împreună cu tatăl meu, a fost tocmai facultatea pe care am ales să o urmez: Facultatea de Sociologie și Asistență Socială. Am fost admisă la 3 facultăți și urma să iau prima decizie importantă din viața mea. Ce cale să urmez?! Am ales asistența socială și nu regret. Bunica mea mă întreba adesea când mergeam acasă: “dar ce vei face tu ca asistentă socială?” si de multe ori aceasta intrebare mă amuza, pentru ca la momentul respectiv, nici eu nu stiam răspunsul. Anii de facultate m-au ajutat să mă descopăr ca om, ca mai apoi, la începutul primăverii anului 2009, să descopăr că există o organizație profesională a asistenților sociali care avea să-mi devină a doua casă: Colegiului Național al Asistenților Sociali. Activitatea pe care am derulat-o mai bine de 7 ani în cadrul CNASR m-a ajutat să-mi descoper limitele profesionale și rezistența de a face față provocărilor. Alături de oameni tineri și frumoși am învățat să lucrez cu asistenții sociali. Da! Asistentul social care lucrează cu asistenți sociali. Am cunoscut oameni cu suflet mare, care imi amintesc zi de zi că profesia de asistent social este o profesie frumoasă, pe care o faci cu sufletul. Am crescut alături de profesioniști care au știut să mă ghideze și să mă încurajeze, de la care am învățat că pentru a obține ceea ce vrei, trebuie să fii un om onest și să lupți corect. Am legat prietenii și am dezvoltat relații cu oamenii care au crezut și cred în mine. Pe parcursul anilor am lucrat în numeroare proiecte, am organizat evenimente frumoase, am participat la cursuri de formare profesională continuă, m-am implicat și am învățat! Din 15 iunie 2016, activitatea mea continuă, în cadrul unei organizații neguvernamentale care furnizează servicii sociale in Bucuresti, în cadrul căreia îmi doresc să continui să cresc și să aduc lucruri bune în viata oamenilor pe care îi întâlnesc. Henry David Thoureau spunea: „Mergi cu încredere în direcția visurilor tale! Trăiește viața pe care ți-ai imaginat-o!”. Eu cred în bunătatea oamenilor și imi doresc ca viitorii asistenți sociali, dar și colegii mei asistenți sociali, să vadă ceva bun in fiecare dintre cei de lângă ei, să nu-și piardă speranța și să contribuie activ pentru a-și împlini visurile!

Important